Descriere
CHIHLIMBARUL este rășină fosilizată. Este adesea considerat mineral, dar în realitate nu este o specie minerală de sine stătătoare, ci un amestec de numeroși compuși organici. Formează mase și bucăți neregulate, fără formă. Conține adesea incluziuni, deseori insecte fosile perfect păstrate (țânțari, muște, furnici, miriapode), animale mai mici (șopârle) și resturi de plante. Datorită densității sale mici, chihlimbarul plutește la suprafața apei, așa îl adunau cel mai ușor pescarii din Evul Mediu. Este celebru pentru că păstrează în stare excelentă animalele mici, în special artropodele, care s-au lipit de el când era încă plastic. Din asemenea incluziuni animale s-au determinat până acum peste 2600 de specii, iar din incluziunile vegetale se pot trage concluzii despre flora erelor geologice. Prin comerțul antic cu el s-a format drumul chihlimbarului între Baltica și Mediterana, care trecea și prin marginea vestică a Ungariei de azi (Szombathely). Duritate: 2-2,5.
Răspândire
Republica Dominicană, Birmania, Siberia, Spania, Letonia, Lituania, Sicilia, Liban. În Ungaria: a fost descris din stratele cretacice (vechi de 80-90 de milioane de ani) din zona Ajka și a fost numit ajkait.
Utilizare
A fost un material îndrăgit încă din preistorie. S-au găsit numeroase coliere, statuete mici și obiecte decorative. Probabil se și plătea cu el. O operă de artă monumentală din chihlimbar a fost Camera de Chihlimbar din secolul al XVIII-lea din Rusia, care a dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În zilele noastre utilizarea sa are proporții mai mici.

